Umblam de ici colo, fiecare in felul sau, cautand si sperand ca am gasit drumul . Dar oare el chiar acesta este ? Cata certitudine exista in nesperata clipa a trecerii noastre prin vreme !
Tulburati de cand venim pe acest taram material suntem in cautarea si in gasirea unui rost al nostru , pe care credem ca este in linistea , in pacea sufleteasca si in armonia cu restul naturii prietene .
Speram si chiar credem ca avem o tinta a vietii ?? Care ar fi aceasta ? La ce nivel putem avea lumina intelegerii ei !Cat este din ea iluzie si cat este certitudine ? Suntem nesperati de timizi in calcule si intaratati de simpli in decizii .Tintele noastre sunt pamantene sau cuprind sfere ale unei lumi inchipuite sau care nu se vede cu acesti ochi muritori ?
Hoinarim , pribegim , ratacim pururea cu inima , cu dorinta de a-i da ei bucuria cea mare a vietii , de a-i multumi ca ne tine in viata prin bataile sale secunda de secunda . Inima ne da ritmul vietii si pulsatia spre speranta si spre actiune .
Incumetarea spre lupta , rostuirea spre vise, aplecarea spre a merge din loc în loc fără un scop precis ne conduc spre iluzii , intrun taram al himerelor si al unor fapte ale inchipuirii noastre reiesite dintro dinamica a propriilor faceri si naluciri .Ne creem o lume a noastra in care adevarul nostru este credinta noastra , partea noastra de reflectare devine lumea , partea noastra de inchipuire devine realul , partea noastra de vis devine credinta etc.
Stim oare ca am ales Calea ? A merge pe o altă cale decât cea dorită , a nu găsi calea dorită este de multe ori o deceptie , o neimplinire , o stare de posibila depresie pe care de cele mai multe ori nu stim , nu suntem invatati sa o gestionam .
Si daca an avea TINTA si nu o tinta a noastra si daca am ajunge la ea , care ar fi implinirea , care ar fi drumul de aici in colo ?
Hoinarim spre ce ?
Cuibarim neconvingator un gand in suflet si il tinem alaturi pana la obstescul nostru sfarsit .De ce ne victimizam ? De ce dorim multul , penibilul si trasul pe roata al semenilor ? De ce la tot pasul incurajam razmerita , rascoala , revolutia , varsarea de sange ?
Cata ratacire ?
Intristata cale de a fi acea fiinta rationala pe care credem ca e unica in universul acesta material , pamantean !
luni, 8 februarie 2010
sâmbătă, 6 februarie 2010
Răsplătit-au Binele
In locasurile de cult ale flamanzilor te pierzi in micimea omului .Sunt gotice, sunt flacari spre cerul Lui , sunt dorinte ale lor care vor sa fie implinite de Inaltul, sunt caramizi de rabdare si de smereniespre infrumusetarea sufletului napastuit de clima aberant de schimbatoare , sunt replici ale fricii omului de moartea fulgeratoare si inselatoare , sunt dainuiri in veac ale desteptaciunii celor care zi s\de zi , cu multa evlavie aduceau lui Dumnezeu jertfa de cuvant si de trup prin munca , munca , imaginatie si curaj.
Cum poti numi aceste perle de arhitectura decat ca arhangheli ai apararii credintei noastre in spatiu plin de primejdii !
Cum poti sa privesti spre crucea din inaltul turnului catedralelor decat cu respectul celui care stie ca toata aplecarea spre frumos este incununata de dainuire in veac de veac pentru numele Lui!
Sunt secunde de uimire si de admiratie spre acel popor care a cutezat a face ceva care sa dainuie peste mii si mii de ani !de unde vine totul ?
De unde o asemenea rabdare si spirit de daruire ?
De unde grija pentru a rasplati binele cu Bine prin materialul modelat cu sfintenie ?
Din sufletul lor , din inpresionanta cladire a spiritului lor , din dragostea fata de El , din piosenia trecerii noastre prin vreme , din innecarea ispitelor care ne afunda in Raul zilei si din Dragostea fata de casa de pe stanca .
Au imblanzit apele repezi , au construit canale , au modelat cursurile de apa in favoarea lor , au salvat mici bucati de pamant din apa si au dainuit .
Au maiestria constructiilor , au aplecarea spre ordine , au disciplina in lucrul bine facut , au respectl fata de sine , au spirit flamand si suflet ortodox !
Cum poti numi aceste perle de arhitectura decat ca arhangheli ai apararii credintei noastre in spatiu plin de primejdii !
Cum poti sa privesti spre crucea din inaltul turnului catedralelor decat cu respectul celui care stie ca toata aplecarea spre frumos este incununata de dainuire in veac de veac pentru numele Lui!
Sunt secunde de uimire si de admiratie spre acel popor care a cutezat a face ceva care sa dainuie peste mii si mii de ani !de unde vine totul ?
De unde o asemenea rabdare si spirit de daruire ?
De unde grija pentru a rasplati binele cu Bine prin materialul modelat cu sfintenie ?
Din sufletul lor , din inpresionanta cladire a spiritului lor , din dragostea fata de El , din piosenia trecerii noastre prin vreme , din innecarea ispitelor care ne afunda in Raul zilei si din Dragostea fata de casa de pe stanca .
Au imblanzit apele repezi , au construit canale , au modelat cursurile de apa in favoarea lor , au salvat mici bucati de pamant din apa si au dainuit .
Au maiestria constructiilor , au aplecarea spre ordine , au disciplina in lucrul bine facut , au respectl fata de sine , au spirit flamand si suflet ortodox !
vineri, 5 februarie 2010
Umblă întru nerăutate
Ochii mei au avut privilegiul de na se bucura de frumusetea unei noi culturi - cea flamanda .Timp de sapte zile am poposit prin multe orase ale Belgiei, o tara cu un sistem politic destul de deschis si cu o mare de liniste intro pace generala de simturi . E un taram in care valorile si elementele culturale ale trecutului de sapte , sase etc sute de ani sunt conservate , consolidate , reamenajate si intarite pentru a avea viata si de aici in colo sute de ani .
Oameni care sunt claditi in armonie cu locul pe care il ocupa si pe care il cinstesc ingrijindu-l si iubindu-l ca nimeni altii . oameni cu trasaturi fizice distince de ale noastre , cu a duritate falsa in priviri , care paleste la actiunea directa cu un seman al sau sau de aiurea.Ei , flamanzii, catolicii , firi germanice si apostoloce sunt pentru mine un lux pe care am avut taria si spun ca il admir .
Sunt lepadati de grijile animalice, tribale , sunt antrenati in spiritul economiei si al lucrului croit bine fara de risipa si prost gust .Se intretin din greaua mostenire a unor strabuni plini de bogatie si de respect al muncii si al lucrului temeinic si bine consolidat . Altfel cum poti sa vezi case de case , caldiri de cladiri , toate perfect conservate si locuite de cinci sase sute de ani . Au grija de stramosii lor si se mandresc cu aceste podoabe de viata date spre mostenire viilor de acum .
Mie greu a spune ce ii face sa fie asa ? Poate credinta si spiritul catolic , poate transmisia din generatie in generatie a respectului fata de cei de dinaintea noastra , poate educatia deosebita primita in familie , poate grija de a fi mereu om si de a face totul cu seriozitate si cu constiinta lucrului bine realizat , poate ...
Sunt intro realitate in care noi nici nu vedem ca putem fi , sunt intrun spatiu virtual al spiritului flamand in care inlantuirea celor prezente este legata cu mii de fire de cele trecute .traiesc cu istoria lor pe care o si respecta conservandu-i realitatile materiale si spirituale .
Umbland intru nerautate prin tara lor am avut amarul gust al mustului din veninul sarpelui care a muscat in alta parte decat la noi ! Suntem in asteptarea clipei in care nerautatea va umbla si pe la noi .
Oameni care sunt claditi in armonie cu locul pe care il ocupa si pe care il cinstesc ingrijindu-l si iubindu-l ca nimeni altii . oameni cu trasaturi fizice distince de ale noastre , cu a duritate falsa in priviri , care paleste la actiunea directa cu un seman al sau sau de aiurea.Ei , flamanzii, catolicii , firi germanice si apostoloce sunt pentru mine un lux pe care am avut taria si spun ca il admir .
Sunt lepadati de grijile animalice, tribale , sunt antrenati in spiritul economiei si al lucrului croit bine fara de risipa si prost gust .Se intretin din greaua mostenire a unor strabuni plini de bogatie si de respect al muncii si al lucrului temeinic si bine consolidat . Altfel cum poti sa vezi case de case , caldiri de cladiri , toate perfect conservate si locuite de cinci sase sute de ani . Au grija de stramosii lor si se mandresc cu aceste podoabe de viata date spre mostenire viilor de acum .
Mie greu a spune ce ii face sa fie asa ? Poate credinta si spiritul catolic , poate transmisia din generatie in generatie a respectului fata de cei de dinaintea noastra , poate educatia deosebita primita in familie , poate grija de a fi mereu om si de a face totul cu seriozitate si cu constiinta lucrului bine realizat , poate ...
Sunt intro realitate in care noi nici nu vedem ca putem fi , sunt intrun spatiu virtual al spiritului flamand in care inlantuirea celor prezente este legata cu mii de fire de cele trecute .traiesc cu istoria lor pe care o si respecta conservandu-i realitatile materiale si spirituale .
Umbland intru nerautate prin tara lor am avut amarul gust al mustului din veninul sarpelui care a muscat in alta parte decat la noi ! Suntem in asteptarea clipei in care nerautatea va umbla si pe la noi .
joi, 4 februarie 2010
Caramida flamanda
" Frământă lutul, calcă pământul cel clisos şi fă cărămidă tare! "( Naum,cap.3,14. )este un indemn in Biblie .Acesta poate fi si motto-ul cladirii unei civilizatii flamande de exceptie , care are la baza caramida .are culori si nuante diferite , de la cladire la cladire , in zone diferite si cateodata si in constructia aceleiasi cladiri : rosie , rosiatica , verde si verzuie.E mica in dimensiuni , nu-i lata ca a noastra si nici asa le lunga .este baza pentru a fi ridicata orice constructie din acest spatiu european nordic .
Cladiri de sute de metri inaltime , case inghesuite unele langa altele, palate de toate formele si dimensiunile , catedrale si biserici uriase , marete si maiestuoase , canale , baza podurilor , placarea drumurilor etc au la baza caramida .
E clar ca le era la indemana , e limpede ca nu aveau piatra , munti /stanca , dar e impresionat a vedea palate marete din milioane de caramizi !
Au facut-o cu temeinicie , au trudit la ea cu respectul fata de lucru exemplar facut , au asezat-o pentru vesnicie si au modelat-o cu dragoste si cu smerenie .
O caramida care zideste , o caramida care asaza o tara in rosturi de civilizatie .
Cladiri de sute de metri inaltime , case inghesuite unele langa altele, palate de toate formele si dimensiunile , catedrale si biserici uriase , marete si maiestuoase , canale , baza podurilor , placarea drumurilor etc au la baza caramida .
E clar ca le era la indemana , e limpede ca nu aveau piatra , munti /stanca , dar e impresionat a vedea palate marete din milioane de caramizi !
Au facut-o cu temeinicie , au trudit la ea cu respectul fata de lucru exemplar facut , au asezat-o pentru vesnicie si au modelat-o cu dragoste si cu smerenie .
O caramida care zideste , o caramida care asaza o tara in rosturi de civilizatie .
luni, 25 ianuarie 2010
Ploaie de bunăvoie
Ma gandesc ca intro vreme in care afara este ger de crapa pietrele si in interior ne sunt rasucite lamele cutitului pentru ca durerile sa fie tot mai mari singurile visari ale oricarui suflet se indreapta spre o ploaie de bunavoie de la semenii nostri .Poate numai de aici ar mai fi o sansa !
Trezirea la solidaritate , la a ne apleca spre raul din interiorul comunitatii noastre, din noi ar putea fi calea unui inceput de drum care sa ne conduca spre bunastare, spre indestularea firii la nivel moral si ,apoi ,material .
A crea institutii care sa serveasca omul , a recladi pe cele care sunt prost croite ( cultura , sanatate , educatie etc. ), a incerca sa fii alaturi de cele care exista cu folos in Europa sunt dorinte care cu putin efort ar indrepta neamul spre altceva , spre ceva mai asezat si la care alti oameni sa fie la carma .
Ploaia de bunavoie trebuie sa iasa din sufletul nostru , din vrerea noastra , din daruirea noastra .Ea trebuie sa fie roditoare si sa pice pe un teren fertil si nu pe stanca .Acum ultima ne incurca pentru ca orice buna samanta are nevoie de apa vietii si ea nu poate veni decat din prisosinta existentei aceste ploi de bunavoire .
Credinta mea este ca lucrurile trebuie sa poarte un alt nume , o alta infatisare si un chip cat mai apropiat de cel al marii majotitati a acestui neam aflat in limitele decentei de trai , de moralitate , de iubire de aproape .
Trezirea la solidaritate , la a ne apleca spre raul din interiorul comunitatii noastre, din noi ar putea fi calea unui inceput de drum care sa ne conduca spre bunastare, spre indestularea firii la nivel moral si ,apoi ,material .
A crea institutii care sa serveasca omul , a recladi pe cele care sunt prost croite ( cultura , sanatate , educatie etc. ), a incerca sa fii alaturi de cele care exista cu folos in Europa sunt dorinte care cu putin efort ar indrepta neamul spre altceva , spre ceva mai asezat si la care alti oameni sa fie la carma .
Ploaia de bunavoie trebuie sa iasa din sufletul nostru , din vrerea noastra , din daruirea noastra .Ea trebuie sa fie roditoare si sa pice pe un teren fertil si nu pe stanca .Acum ultima ne incurca pentru ca orice buna samanta are nevoie de apa vietii si ea nu poate veni decat din prisosinta existentei aceste ploi de bunavoire .
Credinta mea este ca lucrurile trebuie sa poarte un alt nume , o alta infatisare si un chip cat mai apropiat de cel al marii majotitati a acestui neam aflat in limitele decentei de trai , de moralitate , de iubire de aproape .
duminică, 24 ianuarie 2010
Cursa smintelii
Multe cuvinte sunt atrase in valtoarea zilei de faradelege , de incalcarea normelor care ne conduc la a perpetua specia . Straja gurii si ingradirea firii de cele rele aproape ca nu mai exista in media , in cotidian .
Peste tot este o cursa a smintelii .Inceputul de alb, dorinta de frumos in viata , in mediu, in arta , in tot ceea ce Creatorul a realizat pentru armonia universala sunt vorbe pentru marea majoritate a semenilor din acest timp .Nu stiu spre ce valori o sa tindem , dar acum este multa nevointa si putina putinta .
Nadajduiesc intro primenire a acestui teritoriu al moralei in care cei care sunt drepti si judecatori ai binelui sa fie si repere de indreptare catre multimea derutata , desfacuta in mii de tendinte care mai de care mai stranii si mai lipsite de sens.
Peste tot este o cursa a smintelii .Inceputul de alb, dorinta de frumos in viata , in mediu, in arta , in tot ceea ce Creatorul a realizat pentru armonia universala sunt vorbe pentru marea majoritate a semenilor din acest timp .Nu stiu spre ce valori o sa tindem , dar acum este multa nevointa si putina putinta .
Nadajduiesc intro primenire a acestui teritoriu al moralei in care cei care sunt drepti si judecatori ai binelui sa fie si repere de indreptare catre multimea derutata , desfacuta in mii de tendinte care mai de care mai stranii si mai lipsite de sens.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Cărările mele
" Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele . Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
Mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele . "
Am realizat un mic scenariu de cuvinte din ceea ce psalmul 138 ne spune din vechime !este un mod de a incerca sa te cercetezi si sa vezi care este de fapt rostul nostru in aceasta trecere ! Cat suntem noi ai nostri si cat suntem o ata pe un mosor care are a face cu soarta , cu destinul , cu ideea ca din pantecele mamei totul este de mult urzit si toata desfasurarea noastra de visuri, de fapte , de poveri in calea rautatilor sunt manifestari ale unei alte vointe !
Oare chiar asa sa fie ! La vreme de mare cumpana esti tentat a vedea aceasta devenire a vietii , dar nu cred ca este cu putinta 100 %. Poate in punctele cele mari ale noastre suntem incrisi intrun program care este al nostru si de care nu stim nimic noi ca fiinte trecatoare . In cele marunte suntem liberi sa ne desfasuram viata si sa ne implicam in a face binele pentru noi si pentru ceilalti de langa noi .
Acum poate inteleg mai bine de ce este necesar ca tot timpul sa gandim pozitiv , sa avem o atitudine benefica fata de cele care se intampla in jurul nostru , sa privim inainte cu liniste in suflet si sa cautam a vedea frumosul in orice realitate a Lui .
Cararile mele de cele mai multe ori au fost dictate de altii , au fost in miscarea lui TREBUIE si este necesar asa, ele m-au condus acolo unde era si izbanda .Dar sacrificiul a fost pe masura , ruperea de restul lumii asemenea , izolarea de raul si curgerea vremii mi-a devenit un aliat al fiecarei etape .
Cararile mele au tinut seama de vremuri si de oamenii pe care ii iubesc , au fost modelate dupa destinul tuturor celor care imi sunt sangele , inima si creierul meu de zi cu zi .Ele au devenit caramizile zidirii vietii mele , ale templului meu cu toate ale arhitecturii lui specifice .
Sunt clipe in destinul omului in care aceste carari merg mai inainte de a fi cladite de cel care mereu le croia .El treebuie sa le vada si sa tina seama de ele .
Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
Mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele . "
Am realizat un mic scenariu de cuvinte din ceea ce psalmul 138 ne spune din vechime !este un mod de a incerca sa te cercetezi si sa vezi care este de fapt rostul nostru in aceasta trecere ! Cat suntem noi ai nostri si cat suntem o ata pe un mosor care are a face cu soarta , cu destinul , cu ideea ca din pantecele mamei totul este de mult urzit si toata desfasurarea noastra de visuri, de fapte , de poveri in calea rautatilor sunt manifestari ale unei alte vointe !
Oare chiar asa sa fie ! La vreme de mare cumpana esti tentat a vedea aceasta devenire a vietii , dar nu cred ca este cu putinta 100 %. Poate in punctele cele mari ale noastre suntem incrisi intrun program care este al nostru si de care nu stim nimic noi ca fiinte trecatoare . In cele marunte suntem liberi sa ne desfasuram viata si sa ne implicam in a face binele pentru noi si pentru ceilalti de langa noi .
Acum poate inteleg mai bine de ce este necesar ca tot timpul sa gandim pozitiv , sa avem o atitudine benefica fata de cele care se intampla in jurul nostru , sa privim inainte cu liniste in suflet si sa cautam a vedea frumosul in orice realitate a Lui .
Cararile mele de cele mai multe ori au fost dictate de altii , au fost in miscarea lui TREBUIE si este necesar asa, ele m-au condus acolo unde era si izbanda .Dar sacrificiul a fost pe masura , ruperea de restul lumii asemenea , izolarea de raul si curgerea vremii mi-a devenit un aliat al fiecarei etape .
Cararile mele au tinut seama de vremuri si de oamenii pe care ii iubesc , au fost modelate dupa destinul tuturor celor care imi sunt sangele , inima si creierul meu de zi cu zi .Ele au devenit caramizile zidirii vietii mele , ale templului meu cu toate ale arhitecturii lui specifice .
Sunt clipe in destinul omului in care aceste carari merg mai inainte de a fi cladite de cel care mereu le croia .El treebuie sa le vada si sa tina seama de ele .
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
